Străduieşte-te! (să vorbeşti
corect)
Deseori auzim expresia:
„Mă stărui să fac bine, dar…” La noi se confundă foarte des (aproape în
majoritatea cazurilor) sensurile verbelor a se strădui şi a stărui. De regulă,
sensul verbului a se strădui este utilizat cu forma verbului a
stărui ceea ce este greşit. Ca să demonstrez acest lucru aduc
articolele de dicţionar ce explică semnificaţia acestora:
A se strădui (refl.) – a depune multe eforturi ca să realizeze
ceva; a se sili; a se căzni.
A stărui – a ruga
insistent, a insista, a lucra cu perseverenţă la ceva, a convinge.
Prin urmare nu putem folosi forma a
stărui în enunţul cu care am început tableta de cultivare a limbii.
Facem greşeli şi atunci cînd utilizăm verbul a se
strădui la diverse persoane, încercînd a-l conjuga la modul indicativ,
prezent – după modelul verbului a stărui. „Dicţionarul ortografic,
ortoepic şi morfologic al limbii române” ne recomandă pentru persoanele I, III
singular şi plural formele (mă, se ) străduiesc. Prin urmare nu
vom spune nici eu mă strădui, nici eu mă stărui, ci eu mă
străduiesc, tu te străduieşti, el (ea) se străduieşte, ei (ele) se străduiesc.
Este recomandabil şi corect a utiliza formele
acestor verbe în contextele:
Eu
mă străduiesc să ajung la timp la
şcoală.
El
stăruie cu tot dinadinsul să meargă
în excursie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu