Profilul elevului contemporan

V-aţi gîndit ce imagine şi-a creat elevul din ziua de azi? Starea lui se schimbă de la o zi la alta. Are alte perspective, gîndeşte diferit şi îşi însuşeşte alte drepturi şi obligaţiuni.

Şi pentru că lumea se schimă pe zi ce trece, oare cum este elevul din ziua de azi, din secolul XXI, faţă de elevul din trecut? Cum s-a schimbat? În mai bine, în mai rău?

Şcolile s-au schimbat, şi probabil, şi mentalitatea profesorilor. Dar mentalitatea elevului de azi, oare s-a schimbat faţă de mentalitatea elevului din trecut?

Bineînţeles, există elevi între elevi, depinde de educaţia de-acasă a fiecăruia, dar, per total, mentalitatea lor s-a schimbat. Probabil şi din cauza noilor tehnologii, internetului, televizorului de dimineaţa pînă seara care nu era pe vremuri. Toate acestea au influienţe bune asupra elevului, dar şi aspecte mai puţin dorite.

Elevul de azi nu mai citeşte atîtea cărţi, preferă să caute pe internet detalii despre informaţia de care are nevoie, un clic... şi monitorul se umple de sute de pagini. Tindem oare spre superficialitate? Poate în viitorul apropiat chiar o să dispară cărţile, o să dispară scrisul de mînă. Lumea se schimbă cu sau fără acordul nostru, este ceva inevitabil. Noua generaţie de elevi este mai puţin preocupată de şcoală, dar este mai capabilă să pună informaţiile cap la cap.

Cei mai mulţi dintre profesori consideră că interesul scăzut al elevilor faţă de şcoală este cauzat de influenţa societăţii şi de mijloacele de comunicare în masă la care elevii sunt expuşi. O alta cauză o constituie nesupravegherea copiilor şi neimplicarea familiei în educaţia copiilor, urmată de structura materiei şcolare care este mult prea aglomerată şi de lipsa motivaţiei. Cu siguranţă, “elevii de azi, oamenii de mîine” îşi vor pune adînc amprenta asupra acestei societăţi, atît din punct de vedere teoretic, cît şi practic.

Elevul de astăzi, ar trebui cel puţin să-şi pună întrebarea pentru ce vine la şcoală? Pentru a comunica cu prietenii, pentru a se distra, sau pentru a învăţa ca să devină cineva în viaţă...

Cel puţin trebuie să se gîndească că trebuie cumva să răsplătească eforturile părinţilor lor, pentru că le-au dat viaţă, le asigură cele necesare şi sunt datori să le asigure părinţilor o speranţă la o bătrîneţe uşoară, la un viitor sigur.

Îmi pare rău să afirm asta, dar ... se pare că prea puţin elevi conştientizează aceste lucruri. Prea puţini ştiu că au responsabilitatea de a învăţa în tot sensul cuvîntului; prea puţini ştiu că au nişte îndatoriri faţă de părinţi, şcoală, stat; prea  puţini îşi dau seama că vor deveni şi ei părinţi  - vor fi în situaţia să educe copii, să-i ajute să-şi pregătească lecţiile, dar ... nu vor şti cum să o facă.

Îmi pare rău să afirm, dar elevii de astăzi nu sunt motivaţi să aibă o profesie. Chiar dacă se fac ore de educaţie civică, ore de clasă, ore de educaţie tehnologică cu tematică de orientare profesională sunt elevi care, fiind în clasă absolventă,  nu sunt determinaţi unde vor merge să continue studiile. Li se pare că părinţii sunt datori să-i asigure toată viaţa cu de toate. Dar nu se gîndesc că părinţii nu sunt veşnici.

Elevilor de azi li se pare că toate în viaţa şi în lumea aceasta se dă gratuit, fără efort, fără mari responsabilităţi din partea lor. Ştiu foarte bine drepturile, dar uită mai întotdeauna de obligaţiuni. Trec prin şcoală de multe ori ca print-o distracţie. Îţi dau seama că au greşit doar atunci cînd se văd cu certificatul de studii gimnaziale în mînă, care conţine note nu tocmai aşteptate.

Te doare sufletul cînd, analizind situaţia din localitate, îţi dai seama că tineretul de azi nu tinde să se afirme, familiile tinere nu aspiră  să aibă locuinţe normale (preferînd să moştenească căsuţe bătrîneşti, în loc să construiască), nu pun accent pe educaţie şi nu investesc în a motiva propriii copii de a face carte. Nu ştiu ce se întîmplă, dar  se pare că oamenii trebuie chemaţi spre a se trezi, aşa nu se mai poate...

Deseori mă întreb cum s-o facem? Şcoala din toate timpurile a făcut ce i-a stat în puteri să motiveze necesitatea studiile, a educaţiei, dar, se pare, că nu este suficient. Este cineva care ne-ar propune o ieşire din acest  impas?