Provocare la schimbare...

Deseori ne  plîngem şi ne descurajăm pentru că „statul nu face nimic pentru noi”. Dar să ne întrebăm – ce facem noi pentru stat? Depunem noi oare toate eforturile să fim mai buni, facem oare tot posibilul de a acţiona fără să ne frică să eşuăm, ne străduim noi să fim disciplinaţi, ordonaţi fără să învinuim pe nimeni de ceea ce ni se întîmplă?

Suntem la început de an calendaristic. Fiecare dintre noi îşi proiectează activitatea pentru anul ce-l are în faţă. Îşi stabileşte scopuri, obiective. Se gîndeşte neapărat prin ce metode să le atingă, ce strategii să aplice. Cu siguranţă, fiecare dintre noi doreşte să se schimbe... pentru a atinge scopurile propuse. Fiecare, neaparat, este nemulţumit de un aspect sau altul al activităţii anterioare şi vrea o schimbare ... Aşa este firea umană ...

Dar... deşi afirmăm că vrem o schimbare de fapt nu ne dorim asta. Dorim doar efectele frumoase care vin cu schimbarea, dar încercam sa evităm pe cît e posibil efortul sau sacrificiul necesar să ajungem acolo.

Spre exemplu ne place ideea de a avea note mari, dar nu ne apucăm de citit, de studiat, de exersat, pentru că asta înseamnă o SCHIMBARE în tot ceea ce facem zilnic.

Ne place ideea de a cîştiga dublu decît acum, dar nu muncim de două ori mai mult, sau nu studiem de două ori mai mult, pentru că asta înseamnă o SCHIMBARE în tot ceea ce facem zilnic.

Ne place ideea de a trăi într-o ţară unde drepturile ne sunt respectate dar nu facem cele mai elementare lucruri care ţin de muncă, dăm în cap celor care realizează ceva pentru Republica Moldova şi ne plîngem cînd vine vorba să ne ducem luni la serviciu şi abia aşteptăm să fugim vineri spre casă şi dacă se poate să luăm salariul fără nici o contribuţie din partea noastră.

Ipocrizia e la ea acasă, măştile se poartă mereu şi viaţa se tranformă  treptat într-un teatru ieftin. Şi noi, simpli spectatori, dezamăgiţi şi revoltaţi ne întrebăm, dacă e normal. Nu. Nu e normal să nu facem nimic şi să ne bucurăm că noi nu suntem ca ei, că suntem mai buni. Dacă facem asta - nu suntem mai buni.

Nu e normal să ne facem o lume a noastră şi să aşteptăm ca ceilalţi să se facă mai buni. Nu! Schimbarea trebuie să înceapă de la noi. Cum spunea Mahatma Ghandi “Fii tu însuţi schimbarea pe care o doreşti lumii”. Începe tu! Fii mai bun, zîmbeşte, cîntă, visează! Prinde-ţi prietenii în acest vîrtej al binelui, al frumosului şi încet, încet se va transforma într-o tornadă care, cu siguranţă, va schimba lumea.

Suntem noi oare schimbarea de care are nevoie lumea? Nu… dar vom fi, dacă vrem şi dacă ne dorim într-adevăr să schimbăm ceva.