Participă şi tu la concurs...

Ministerul mediului din Republica Moldova propune pentru elevi un concurs de fotografie şi desen...
Vă propun mai jos link-ul la care puteţi găsi regulamnetul de participare...http://mediu.gov.md/md/anunturi/#RIO20

Este nevoie acută de oameni inteligenţi...

Conceptul de ”Inteligenţă” este complicat şi marcat de contradicţii. E cam  greu să încerci a da sfaturi pentru a motiva oamenii să devină inteligenţi în adevărat sens al cuvîntului.

Pe noi, profesorii, întotdeauna ne preocupă problema ce putem face ca noi şi discipolii noştri să fim mai deştepţi, dezvoltaţi multilateral, cu un orizont vast de cunoaştere, să fim inteligenţi cognitiv. Căutînd de mai mult timp răspuns la această întrebare o să încerc să propun nişte acţiuni pe care  trebuie să le facem dacă vrem să devenim mai inteligenţi.

Dincolo de zecile de definiţii ale sale, inteligenţa se referă, în primul rînd - aşa cum îi arată şi numele - la înţelegere. Dacă eşti inteligent, înţelegi mai multe, mai bine, mai profund şi mai repede. Cunoştinţele sunt doar o etapă. Mult mai important este ce reuşeşti să faci cu ceea ce cunoşti?

A deveni mai inteligent este o opţiune. Alternativ putem încerca să ne dezvoltăm alte puteri şi activităţi mentale şi să încercercăm să devenim mai deştepţi, mai şmecheri, mai înţelepţi, mai descurcăreţi, mai creativi, mai informaţi, mai raţionali, mai logici, mai culţi, mai erudiţi, mai apţi pentru rezolvarea problemelor grele.

Ce sfaturi se dau celor care vor  şi încearcă să devină mai inteligenţi?

Sunt mai multe linii educaţionale. În  primul rînd trebuie să învăţăm toata viaţa, citind. În al doilea rînd să moderăm timpul “pierdut” în faţa televizorului. N-o să fie timp pierdut dacă o să alegem să urmărim doar emisiuni inteligente, optimiste, frumoase, înălţatoare, umane, pozitive.

                       Dacă vrem să fim inteligenţi trebuie să avem un creier/o minte activă. Trebuie să citim multe cărţi şi articole noi, provocatoare, serioase, surprinzătoare. Multe, deci trebuie să ne însuşim tehnicile de citire rapidă. Alături de citirea rapidă, trebuie însuşită şi citirea profundă. Ceea ce citim trebuie să înţelegem. O minte activă este una opusă unei minţi leneşe. Minţile devin leneşe cînd curiozitatea cuiva este slăbită. Trebuie să chemăm, să ajutăm  curiozitatea să renască, să fie vie, nesăţioasă şi sănătoasă.

Trebuie să alegem un hobby creativ şi să-l practicăm cu pasiune. Trebuie să învăţăm să ne odihnim în mod inteligent, ca să fim sănătoşi şi voioşi.

            Trebuie să insistăm, cu toate că ni se va spune că foarte mulţi oameni inteligenţi n-au realizat mare lucru în viaţă, ni se  vor da exemplu foarte mulţi oameni care nu excelează în inteligenţă,  care au ajuns foarte departe, ni se va demonstra că banii şi inteligenţa nu fac casă bună. Veţi vedea că există o bucurie superioară a înţelegerii şi o mîndrie a cunoaşterii, că a şti e mai uman decat a avea.

                       Statul cred că astăzi are nevoie acută de oamnei inteligenţi...

Centru de zi pentru copii din familii socialment – vulnerabile în gimnaziul Izbişte

Cu o asemenea idee am venit de la instruirea cu voluntarii de la Corpul Păcii, încă din ianuarie, 2011. Ideea nu a rămas decît să o dezvoltăm şi să scriem un proiect realist şi viabil în ceea ce priveşte funcţionarea unui astfel de centru în gimnaziul Izbişte.

            Pentru toţi este cunoscut faptul că astăzi 60% din populaţia Republicii Moldova trăieşte sub limita sărăciei. Aceasta confirmă şi Raportul elaborat de UNICEF în anul 2011. În mediul rural acest procent, cu siguranţă, este mai mare. Am început a lucra asupra proiectului prin a identifica o modalitate de a delimita care sunt totuşi familiile socialment – vulnerabile şi care sunt cauzele care generează sărăcia. Am ajuns la concluzia că aceste familii sunt definite ca unele care au nevoie de ajutor material, social, psihologic. Aceste familii nu sunt capabile să asigure nivelul necesar pentru o viaţă decentă. Cauzele de vulnerabilitate sunt, de obicei, o creştere a numărului membrilor de familie, lipsa locurilor de muncă pentru părinţi, consumul de alcool, familii incomplete sau familii tinere.

            Din păcate şi la noi în localitate sunt asemenea familii care necesită ajutor. Cel mai dureros este faptul că … copiii născuţi în asemenea familii nu poartă nici o vină. Deseori sunt printre ei elevi, care ar avea succese foarte bune la studii, în cazul în care ar avea condiţii normale de pregătire a lecţiilor acasă, în cazul în care ar avea părinţi competenţi cît de cît să le ajute cu pregătirea temelor pentru acasă, în cazul în care lectura ar fi pusă pe primul loc, iar în familie ar avea nişte „modele” demne de urmat. Aceşti copii sunt privaţi şi de una, şi de alta şi de a treia. Şi de aceea se întîmplă ce se întîmplă – elevii nu prea reuşesc la studii, nu sunt motivaţi de a învăţa (deşi învăţătorii depun eforturi colosale pentru a-i integra în activitatea de predare-învăţare, de a-i socializa), pierd încrederea în sine pentru a avea un succes în viaţă.

            În acest caz, credem că şcoala trebuie să se simtă responsabilă şi să încerce a soluţiona aceste probleme, care, odată cu trecerea timpului se vor agrava şi vor pune societatea în pericol.

            Fiind pe aceeaşi lungime de undă cu voluntara SUA, Jessica Kerbo, care-şi desfăşoară activitatea la noi în gimnaziu al doilea an, într-un program de educaţie pentru sănătate, nu am făcut altceva decît să formăm o echipă de lucru în elaborarea acestui proiect. Ştiind că o schimbare calitativă o poţi face dacă intervii de timpuriu în educaţia copiilor, am decis că în acest proiect trebuie să fie implicaţi învăţătorii de la clasele primare, iar centrul să deservească elevi din clasele primare. Astfel, alături de noi, sunt Galina Loghin, şefa catedrei „Învăţămînt primar” şi Gabriela Mîndru, organizator al gimnaziului, învăţător la clasa a IV.

            Am ajuns la concluzia că centrul e normal să funcţioneze timp de 90 de minute în fiecare zi după lecţiile de bază ale elevilor. Doi profesori, asistaţi de 10 elevi – voluntari din clasele a VI-a, vor avea grijă ca aceşti copii să-şi pregătească temele pentru acasă, să fie antrenaţi în diverse jocuri de logică şi dezvoltare a creativităţii, să comunice cu semenii, să studieze diverse teme, care i-ar ajuta să se dezvolte ca personalităţi. Pe lîngă aceasta în fiecare zi sunt propuse activităţi după un grafic stabilit: Luni – lectură şi comunicare; Marţi – matematică distractivă; Miercuri – Desen; Joi – arta discuţiei / teatru social; Vineri – Modelare din plastilină / figurine din ghips. Elevii au posibilitatea de a lua o gustare la începutul activităţilor (fruct, chiflă, iaurt) şi sunt antrenaţi în jocuri de relaxare.

            Finanţarea pentru deschiderea acestui centru a fost solicitată de la SPA – Small Project Asistance (USAID). Valoarea totală a proiectului constituie 1573 $. Circa 70% din sumă  a fost solicitată de la finanţator (procurarea materialelor de cancelarie, o tablă şcolară, alimentaţia elevilor), iar restul 30% este contribuţia comunităţii (salariul profesorilor, servicii de transport, electricitate, căldură etc).

            La 1 martie, a fost o adevărată sărbătoare… Centrul şi-a deschis uşile atît pentru copiii din familiile socialment – vulnerabile, cît şi pentru elevii voluntari care vor asista învăţătorii. Aceştia sunt de-a dreptul încîntaţi de a-şi oferi serviciile şi de a obţine experienţă în ceea ce înseamnă să fii profesor, în ceea ce înseamnă a oferi sprijin celui care are nevoie de el. La deschiderea centrului a fost prezent şi Jeffrey Goveia, directorul Corpului Păcii din Republica Moldova, care a  rămas mulţumit de ideea de proiect implementată în gimnaziu. Dumnealui a menţionat faptul că este foarte bine că resursele financiare oferite vor contribui la educarea generaţiei tinere, la formarea unor adevărate personalităţi.

            Învăţătorilor nu-mi rămîne decît să le urez succese mari în munca nobilă pe care o desfăşoară, iar celor 16 copii care beneficiază de serviciile centrului succese mari la studii şi să nu uite niciodată că au un potenţial valoros care trebuie dezvoltat cu orice preţ.

                                                                                              Natalia Lubaş-Verdeş,

director gimnaziul Izbişte

Seminar de formare continuă a tinerilor manageri

„Oricine renunţă să înveţe este bătrîn, chiar daca are 20 sau 80 de ani.

Oricine continuă să înveţe ramîne tînăr. Cel mai important lucru în viaţă este să-ţi păstrezi propria minte tănără”.

 Henry Ford

            Cred că acesta a fost, într-un fel sau altul, motivul pentru care, la data de 28 februarie, 2012, s-au întrunit managerii şcolari “tineri”. Unii tineri ca vîrstă şi ca funcţie, alţii doar ca funcţie, dar toţi, cu siguranţă vor să aibă o minte tînără, lucidă şi să fie la curent cu toate tendinţele în domeniul educaţiei.

            De multe ori se întîmplă că devenind manageri şcolari  ne ciocnim de multe lucruri pe care trebuie să le realizăm, dar mai puţin cunoaştem cum. Cît trăim învăţăm şi cît trăim, experimentăm, facem greşeli, şi iarăşi învăţăm. Uneori doar documentarea şi studierea literaturii de specialitate nu este suficientă. Este un lux să aştepţi să acumulezi experienţa  o dată cu trecerea timpului în această funcţie, pentru că un conducător nu trebuie să greşească (sau, cel puţin trebuie  să se străduiască să nu greşească). Mereu de dăm seama că avem nevoie de persoane cu experienţă în domeniu, pentru a ne orienta în direcţia corectă. De aceea este oportună Şcoala Tînărului Specialist / Şcoala Tînărului Manager organizată de DGE cu suportul doamnelor Maria Gamanji – inspector şcolar şi Nina Iaţco – şefa Cabinetului Metodic.

            Astfel, la şedinţa din 28 februarie s-a pus accent pe aspectul metodologic al realizării proiectului de dezvoltare instituţională, planului operativ de activitate al unei instituţii şi emiterea ordinelor în baza notelor informative. Deşi s-a propus a discuta despre aceste lucruri managerii şcolari (directori şi directori-adjuncţi) au avut posibilitatea de a adresa întrebări şi de a concretiza unele aspecte ale problemelor din activitate neclare.

            S-a menţionat momentul că managerul şcolar trebuie să fie un “vizionar” (să fie capabil să “vadă” instituţia pe care o conduce peste ani), să deţină competenţe de a planifica activitatea instituţiei în direcţia în care doreşte să o dezvolte (în conformitate cu politicile educaţionale existente, cu specificul localităţii, cu resursele existente). E necesar de a realiza o diagnoză a mediului extern şi intern al instituţiei, pentru a identifica problemele existenţe şi a stabili unele ţinte de soluţionare a acestora, de ameliorare a situaţiei existente. Managerul şcolar, împreună cu o echipă de lucru trebuie să formuleze o misiune clară şi o viziune care să derive din aceasta. Elaborarea unei strategii, de asemenea este un lucru important. De implementarea pas cu pas a acesteia depinde realizarea proiectului de dezvoltare şi “creşterea” instituţiei pe toate domeniile funcţionale: curriculum, resurse umane, resurse financiare şi parteneriat comunitar.

            Acum ni s-a făcut o claritate la aspectul racordării planurilor operaţionale (anuale) la cel de perspectivă. Astfel acestea trebuie să conţină un raport de activitate al anului precedent de activitate al instituţiei cu o monitorizare minuţioasă a realizării celor planificate. După aceasta se planifică activitatea pe o perioadă scurtă (un an) a lucrului  instituţiei. Aici trebuie să se regăsească toate compartimentele “vitale” a funcţionării eficiente: începînd cu activităţi de şcolarizare, îmbunătăţire a bazei tehnico-materiale, tematica consiliilor profesorale şi de administraţie, formarea continuă a cadrelor didactice, finisînd cu parteneriatul comunitar şi planificarea implicării în diverse proiecte. Toate acestea trebuie să contribuie la realizarea misiunii şcolii şi la atingerea ţintelor din viziunea formulată.

Galina Chirev, director Şcoala Primară, Criuleni a venit cu unele completări la ceea ce s-a discutat în cadrul seminarului. Doamna a menţionat că aceste planuri pot conţine diverse anexe: obligaţiuni de serviciu al personalului de conducere, planurile de activitate a bibliotecarului, psihologului, organizatorului etc. Directorilor-adjuncţi li s-a prezentat un model original al Activităţii de îndrumare şi control al cadrelor didactice, elaborat de ea recent la cursurile de formare continuă a managerilor şcolari.

Am avut posibilitatea să facem schimb de opinii, să împărtăşim experienţa, dar şi să împrumutăm experienţă de la colegii noştri în ceea ce priveşte elaborarea şi realizarea planurilor lunare şi săptămînale ale instituţiei. Planul personal al managerului şcolar, de asemenea este un factor foarte important şi eficient pentru “creşterea” instituţiei pe care o conduce. Or, este foarte adevărată spusa lui Seneca “Nu există vînt prielnic pentru marinarul care nu ştie unde să meargă”. Aşa este şi în cazul managerului şcolar: acesta trebuie să proiecteze foarte bine ce are de făcut în fiecare zi, nu trebuie să se lase dus de val. Doar în acest caz va avea succes în activitatea pe care o desfăşoară.

            În toate aceste lucruri putem conchide că obţinerea unui succes, atingerea unor scopuri clar definite depind de planificarea activităţilor ce vor duce spre atingerea lor. Or, aici funcţionează şi principiul – o activitate bine proiectată  e pe jumătate realizată.

            Prin urmare, un manager şcolar, care se consideră adevărat profesionist (sau tinde să devină unul adevărat) trebuie permanent să înveţe (nu contează ce vîrstă are: “fie 20, fie 80”) pentru a-şi păstra mintea tînără. De capacitatea lui de a gîndi depinde “creşterea” instituţiei pe care o conduce