ACASĂ LA NOI, București, 2015

București

Duminică,  19 iulie, 2015

„Alergăm pe glob, să găsim fericirea uitată ACASĂ” spunea Constantin Enescu. Vara anului 2015 este una deosebită pentru noi, grupul de profesori și elevi din gimnaziul Izbiște, raionul Criuleni, Republica Moldova, pentru că avem fericita ocazie să fim ACASĂ LA NOI,  în cadrul Taberei de Cultură şi Civilizaţie Românească care poartă același nume, la invitaţia Despărţămîntului ASTRA „Mihail Kogălniceanu”, Iaşi şi Cercului ASTRA Bucureşti. Suntem acasă la noi nu oriunde, ci chiar în capitala României – orașul București.

După un drum lung, parcurs de la Izbiște pînă la vama Sculeni, după emoțiile trăite la trecerea frontierei la partea moldovenească și partea română, trecînd prin Iași, Vaslui, Bîrlad și alte orașe ale României, în sfîrșit, iată-ne  suntem ajunși la București, în inima istorică a orașului.

Fiind cazați la Școala Centrală București, pe strada Icoanei, în preajma Bisericii Icoanei, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ne străduim să absorbim tot ceea ce ne oferă mirificul oraș, numit „Micul Paris” de către regele Ferdinand al României, grație realizărilor în plan arhitectural.

Admirăm monumentul „Eroii Aerului” și parada destinată  sărbătoririi a 100 de ani de la înființarea aviației române. Emoțiile trăite în timpul paradei sunt deosebite. Fanfara militară, serviciul divin, depunerile de coroane, defilarea militarilor crează o atmosferă solemnă, iar defilarea mijloacelor de zbor: helicopterele, avioanele de epocă, avioanele reactive ne țin în suspans minute în șir.

 Nicolae Mazăre, vicepreședintele Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” a este însoțitorul nostru în timpul desfășurării activităților dedicate acestui eveniment. Cu această ocazie colecția bibliotecii gimnaziului este îmbogățită cu un volum rarisim, extrem de valoros - ”Un omagiu regal pentru România adus de strănepotul măiestății sale regele Ferdinand Alteța sa Regală Prințul Paul al României”, un volum care cuprinde istoria, aproape exhaustivă, a Casei Regale românești, însoțită de documente, fotografii ale vremii.  Volumul a fost adus în dar de către domnul Mazăre, gestul căruia îl apreciem.

Vizitarea Muzeului Țăranului Român ne readuce în copilăria fiecăruia dintre noi, pentru că avem ocazia să admirăm obiecte foarte bine cunoscute nouă. Repartizate pe domenii diferite, începînd cu obiecte de uz casnic, vestimentație, obiecte de bucătărie, rețete culinare, unelte agricole, obiecte vechi de cult – acestea ne ancorează în amintiri frumoase despre copilărie, despre bunici, despre sat, țară, hărnicia, cumsecădenia, evlavia și ospitalitatea poporului nostru. De o frumusețe aparte este „Biserica Mintia”, care se găsește în incinta „Muzeului Țăranului Român”, ce a fost adusă și montată ca în original. Moara de vînt, roata de spălat rufe, casa țărănească, dispozitivul de spălat cînepă, expoziția de costume populare a tuturor minorităților care locuiesc în România contribuie la îmbogățirea orizontului nostru de cunoaștere.

Expoziția permanentă a mărfurilor de artinazat, care se află pe lîngă Muzeul Țăranului Român,  impresionează prin multitudinea de articole – toate deosebite prin originalitatea lor, prin autenticitatea și elementul național românesc prezent în fiecate obiect.

În prima zi a aflării noastre în București organizatorii ne oferă posibilitatea să vizităm impresionantele clădiri, adevărate opere de artă, ale Operei Române, clădirea Universității din București. Acestea fascinează prin grandoare și arhitectură deosebită.

Cel mai vechi parc din București, Cișmigiu, ne  primește cu diversitatea oportunităților de odihnă  pe care le oferă. Lacul cu lebede albe și negre,  păunii, porumbeii, rațele-mandarin, rațele sălbatice  bucură privirea și încîntă auzul. Rondul roman cu aleea clasicilor ne amintesc de operele consacrate ale acestora. Avem irepetabila ocazie să ne potolim setea la izvorul din care a băut marele poet al neamului românesc – Mihai Eminescu.

În duminica din 19 iulie, 2015  medităm asupra celor veșnice în biserica Icoanei – un cadru natural și duhovnicesc ca o adevărată oază de liniște și spiritualitate deosebită în inima Bucureștiului.  Biserică ce datează de la începutul secolul XVII, temelia pusă de  Constantin Vodă Brîncoveanu, domnul Țării Romțnești, care la rîndui a donat bisericii o icoană a Maicii Domnului cu pruncul Sfînt în brațe, făcătoare de minuni, de unde se trage și numele bisericii. Această icoană pînă în prezent este patroana bisericii. În partea stîngă a naosului este și o icoană a Sfîntului Constantin Brîncoveanu, care ține în mîini icoana dăruită bisericii.

Deși biserica poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, am observat la pangar multe icoane de diferite dimensiuni cu chipul marelui mucenic Efrim cel Nou din Grecia. Vorba e că biserica deține de puțin timp un neprețuit odor – un papucel al Sfîntului Efrem care a fost donat bisericii. Ne închinăm și la părticele din moaștele Sf. Ioan Botezătorul, Sf. Stelian, cei 40 de mucenici din Rait.

           

București:  

Luni, 20 iulie, 2015

            Zi toridă, avem posibilitatea să ne plimbăm agale prin parcurile Bucureștiului, putem  face cumpărături în unul dintre cele mai mari mall-uri din oraș - „Mall Sun-Plaza”. În ziua aceasta facem cunoștință cu orașul într-o zi obișnuită de luni, în care unii locuitori se grăbesc la serviciu, alții își dedică timpul pentru plimbări în numeroasele parcuri, pline de verdeață.  La finele zilei am adus un omagiu marelui poet Adrian Păunescu, care la 20 iulie ar fi împlinit vîrsta de 72 ani, pentru că la aceeași dată, doar că la  1943 - s-a născut. Copiii nu au ratat ocazia să ădeclame la bustul poetului versurile „Rugă pentru neam”.

Doamne, Dumnezeul nostru,

Dă-ne nouă iarăși rostul,

Dăne liniște și milă,

Duh în trupul de argilă.

Dă-ne țara, iar în țară.

Dă-ne dreptul să ne doară,

Dă-ne mamă, dă-ne tată,

Că ni s-au furat odată.

Dă-ne frate, dă-ne soră

Ce din lanțuri te imploră

Și, într-o blîndețe nouă

Viața noastră dă-ne-o nouă.

București:

Marți, 21 iulie, 2015

Ziua a treia de aflare în orașul București, în cadrul taberei de vară ACASĂ LA NOI este una foarte complexă și bogată în evenimente. De dimineață, însoțiți de domnul George Pârlea, am mers la piscina „Hanul vînătorilor” - ștrand pentru copii și adulți. Timp de o jumătate de zi copiii, dar și maturii se bălăcesc în piscinele amenajate pentru toate vîrstele. În timp ce unii se bucură de soare la ștrand, alții au preferat să viziteze „Parcul Tineretului și al copiilor din București”, care este  primul  ca suprafață  din București.

Biserica „Sfînta Ecaterina” din București, deși este în reconstrucție, păstrează moaștele sfintei pentru a fi la dispoziția vizitatorilor.  Avem ocazia să vizităm și bisericuța  „Bucur Ciobanul”, care este prima din București -  de la ea  provenind, de facto, și  denumirea orașului.

Impresionanta Mănăstire Radu Vodă  din București ne găzduiște la răcoare, în timp ce afară sunt 39 grade. Aflăm că aceasta are hramurile „Sfînta Treime” și „Sfîntul Ierarh Nectarie al Eghinei” și a fost ctitorită de voievodul Alexandru al II-lea Mircea (1568 – 1577) și doamna sa, Ecaterina, pentru a-i mulțumi lui Dumnezeu că i-a dăruit victoria în lupta pe care a dat-o pe aceste locuri împotria lui Vintilă Vornicul și Dumbravă Vornicul. Aceasta a fost ridicată cu gîndul de a fi Mitropolia Capitalei. Ajunși la Mănăstirea Radu Vodă ne închinăm la moaștele Sfîntului Nectarue și la ale  marelui mucenic Efrem cel Nou.

O altă destinație a zilei este PARCUL CAROL I din București. Aici  admirăm și grandoarea  ”Monumentului eroului necunoscut”. Tot aici  admirăm și Castelul lui Vlad Țepeș, reconstituit la București, după modelul celui de la Brașov, care de fapt, este un castel de apă. Ni se relatează că amenajarea parcului Carol I a durat vreo 6 ani – de la 1900 la 1906, sub conducerea regelui Carol I. Forma parcului a fost proiectată de Eduard Redont, iar de amenajarea lui s-a ocupat Constantin Istrati, fost primar de București. Acesta are o întindere de peste 36 de hectare, inclusiv un lac.

În după-amiaza zilei avem stabilită o întîlnire cu doamna Galina Răduleanu-Babcenco, fiica preotului Grigore Babcenco și nepoata preotului martir Gheorghe Babcenco, născut la Izbiște. Doamna, deși avînd o vîrstă venerabilă nu a ezitat nici pentru o clipă să vină să discute cu noi, cei care am venit de la baștina familiei sale.

La insistența noastră, avem posibilitatea să ne plimbăm la pas prin București în timpul nopții. Sunt de o fascinație deosebită clădirile, străzile, parcurile. „Fîntînile iernii” – complexul de havuzuri ne fac să ne simțim cu toții copii. Jocul de culori, stropii de apă, sunetul acestora și acuma stăruie în memoria noastră.

„Casa poporului” din București sau PALATUL PARLAMENTULUI este una dintre cele mai impresionante clădiri din lume. Măsoară 270 metri pe 240, avînd o înălțime de 86 metri și fiind de 92 metri sub pămînt - de-a dreptul ne-a fascinat. Are 9 nivele la suprafața pămîntului și 9 nivele sub pămînt. Conform „World Records Academy” Palatul Parlamentului din București este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. În Bucureștiul nocturn ne simțim ca într-o lume de vis, de poveste.

În seara zilei ajungem să vizităm și „Paraclisul  Catedralei  Mîntuiri Neamului”, acolo unde se află moaștele Sf. Ioan Gură de Aur.

București:

Miercuri, 22 iulie, 2015

Vizităm Mănăstirea Samurcășești din Ciorogîrla, suburbia Bucureștiului, însoțiți de domnii  Stoicescu - Virgil și Dia. Mănăstirea are 200 de ani, datează din anul 1808. Este una unicat în România, pentru că are trei altare și este construită în stil grecesc. Impresionează amenajările interioare, care sunt deosebite prin picturile murale și icoanele realizate în stil brîncovenesc – icoane argintate. Fiind cu trei altare, are și trei hramuri: „Sfînta Treime”, „Adormirea Maicii Domnului”, „Sfînta Parascheva”.

Pictura interioară fascinează prin sobrietate, culori închise, iconostasul argintat. Sunt părticele din sfîntele moaște aduse de la Muntele Athos – 9 părticele într-un singur sicriu mic: Sf. Andrei, Sf. Ștefan, Teodor Tiron, Ioan Gură de Aur, Sf. Dimitrie Izvorîtorul de Mir, etc.

Veșmîntul în care au fost îmbrăcate moaștele sfintei Parascheva de la Iași sunt la mare cinste în Mănăstirea Samurcășești.

Cu o deschidre deosebită ne este prezentat muzeul mănăstirii, care este de o incontestabilă valoare. Aici se păstrează obiecte de cult din diferite timpuri din momentul existenței mănăstirii: icoane vechi, veșminte, lădițe cu care au fost aduse sfintele moaște de către ctitori de la Muntele Athos. Sunt prezente poze ale starețelor mănăstirii, în ordine cronologică.

Pinul de 300 de ani din cimitirul de maici, care a servit un  timp ca observator și astăzi mai stă de strajă, deși se vede că are o vîrstă venerabilă. Cimitirul de maici este de o curățenie impecabilă. Mănăstirea dispune de teren agricol de o suprafață de 20 ha, care este îngrijit de către maicile mănăstirii. Impresionează lăcașul prin icoanele argintate, prin teritoriile adiacente de o rară frumusețe: flori, copaci decorativi deosebiți, alei cu niște cărărușe pietruite, chilii foarte bine îngrijite, pline de flori. Pentru a obține unele venituri pentru nevoile mănăstirii măicuțele realizează unele produse de patiserie.

Din pîinea deosebită pe care o coc la mănăstire avem ocazia să gustăm și noi – aromă îmbietoare, gust deosebit, proaspătă, pufoasă, crescută.... ca ACASĂ.

În orele după-amiezii vizităm „Patriarhia României”, care ne impresionează prin imensitate, grandoare. În clipele toride ale zilei – clădirea patriarhiei emană o răcoare liniștitoare. Moaștele sfîntului Dimitrie cel Nou, ale sfîntului Nectarie, ale sfinților Constantin și Elena   ne motivează să ne apropiem mai mult de  ortodoxism. Descoperim că aici, în  „Patriarhia României” sunt înmormîntați marii patriarhi ai României: Iustin, Miron Cristea, Nicodim, Teoctist.

Seara.... Ne lsăm cuprinși de vraja  „Orașului Vechi” și a „Hanului Manuc”, aici trăiește istoria. Fiecare clădire, pietricică din pavaj păstrează cu sfințenie amintirea evenimentelor trecute, a personalităților marcante.

În Centrul Istoric al Bucureștiului, în Hanul Gabroveni vizităm o excelentă expoziție de fotografie veche ce ilustrează viața orașului din cele mai vechi timpuri. Acesta, de fapt, este Proiectul „București Memoria | Explorarea | Imaginarea Orașului” și este structurat sub forma unei trilogii în care orașul devine atât cadru de desfășurare cât și protagonist, iar cetățenii săi generatori de conținut. Conceput într-un format deschis, proiectul introduce în spațiul cultural al capitalei o nouă platformă trans-disciplinară: Hanul Gabroveni.

Ni se spune că prima parte a trilogiei – „Memoria Orașului” – are drept scop alcătuirea unei hărți cognitiv-afective a Bucureștiului, pornind de la imagini fotografice și secvențe filmate, extrase din colecții personale și fonduri documentare, la care locuitorii orașului sunt invitați să participe cu propriile mărturii fotografice și istorii subiective ce surprind dinamica vieții bucureștene. Rezultatul acestui proces de selecție va constitui o expoziție care are drept subiect memoria colectivă a locuitorilor orașului București. Aflăm că Proiectul face parte din candidatura orașului București la titlul de Capitală Europeană a Culturii pentru anul 2021. În inimile noastre ne dorim ca acesta să ieie întîietate în cadrul concursului, pentru că merită.

București:

Joi,  23 iulie, 2015

            De dimineață, pe răcoare, avem destinația - vizitat Mănăstirea Cernica, unica care a promovat în toate timpurile românismul. Aici se găsesc moaștele Sfîntului Cuvios Gheorghe, ale Sfîntului Ierarh Calinic. Ctitorie a marelui vornic Cernica Știrbei și a soției sale, doamna Chiajna, cinstita Mănaătire Cernica este atestată documentar înca din anul 1608, printr-un hrisov domnesc al lui Radu Vodă Șerban, fiul lui Mihnea Vodă. În acel an, vornicul Cernica reface un vechi schit, îl înzestrează cu pămînturi, păduri și sate, spre veșnica pomenire a numelui și a neamului său. Astfel, începînd cu anul 1608, schitul se va numi "Cernica", pînă la această dată el fiind numit "Gradiștea Floreștilor".

            Așezat la o distanță de numai 12 kilometri spre răsărit de capitală, complexul monahal se întinde pe două dintre insulele lacului Cernica. Lacul Cernica este de o liniște uluitoare, iar biserica mănăstirii este o copie a mănăstirii Văcărești, fiind una dintre cele mai mari din Europa de Est.

            În muzeul mănăstirii Cernica ce găzduiește numeroase obiecte de cult  putem admira icoane unicate („Crezul” în imagini, „Buna Vestire” în imagini) din secolul XVII, pictate, inclusiv de de pictori ai școlii din Cernica. Părintele Arsenie ne relatează, foarte inspirat, despre fiecare obiect ce se regăsește în muzeu,  aceste relatări snt împletite cu incursiuni în istoria mănăstirii, racordată la istoria neamului din perioada respectivă.

            Printre numeroasele cărți de colecție: vechi, unicate se regăsește și o carte în care Anton Pann a făcut notițe. O colecție de goblene, realizate într-o tehnică deosebită, reflectă scene din viața Mîntuitorului. Descoperim că în cadrul mănăstirii au făcut studii mari personalități ale ortodoxiei: patriarhul Miron Cristea, Gala Galaction, cel care a tradus pentru prima oară Biblia, cu susținerea financiară a lui Carol al II-lea.

„Am fost ce sunteți, veți fi ce sunt!” – epitaf la un mormînt din cimitirul mănăstirii care te face să te oprești și să  te gîndești la cele veșnice. Cimitirul a fost rezervat inițial monahilor, dar s-a lărgit cu vremea, prin morminte ale unor fruntași ai vieții culturale și politice, precum: Gala Galaction; Naum Râmniceanu; istoricul Ioan Lupaș; pictorul Ion Tuculescu; mitropolitul primat Nifon; Tudor Minulescu; Gurie Grosu, mitropolitul Basarabiei; Pan Halippa, luptatorul pentru unirea Basarabiei cu patria-mamă; ctitori sprijinitori; Alina Știrbei, Greceanu, Filipescu; părintele Dumitru Stăniloae; Ioan Ianolide și alții.

Avem ocazia să stăm la umba stejarului secular, la care prin anii 1870 - 1972, pe o bancă, au stat la sfat marile personalități ale literaturii române: Mihai Eminescu și Ioan Slavici.

În aceeași zi  vizităm și mănăstirea cu o denumire neobișnuită și intrigantă - Mănăstirea Pasărea, care  este un monument istoric și de artă aflat la 29 km est de București, ctitorită la începutul secolului XIX, pe malul lacului Pustnicu.  Mănăstirea Pasărea este inclusă în „Lista monumentelor istorice din România”, fiind construită cu suportul Sfîntului Ierarh Calinic.

Aici sunt peste 140 de maici, fiind o „mănăstire de sine”. Aflăm și misterul denumirii originale, după noi, a mănăstirii. Se spune că Starețul Gheorghe cînd a deschis cartea sfîntă în căutarea unui loc de costrucție a mănăstirii, pe carte s-a așezat o pasăre, de la acest fapt i-a provenit și denumirea. Biserica este una geamănă cu biserica de la Cernica.

Muzeul mănăstirii Pasărea este un lăcaș de cultură și artă. Mănăstirea are ca hram "Sfânta Treime" la biserica mare și "Adormirea Maicii Domnului" la biserica din cimitir și înglobează o bogată colecție de artă veche bisericească: icoane, ceramică, broderii, precum și mulaje în ghips aparținând sculptorului G. D. Anghel - cel care a realizat statuia lui Mihai Eminescu din fața Ateneului Român, și care și-a trăit aici ultimii ani ai vieții, fiind înmormântat în cimitirul mănăstirii. Cea mai de preț comoară a mănăstirii o reprezintă racla cu părți din Sfintele Moaște ale Sfântului Pantelimon, Sfântului Mucenic Mina și Sfântului Mercurie.

Pe lîngă mănăstire funcționează niște ateliere în care se realizează haine preoțești, obiecte de cult, croitorie, pictare de icoane, steaguri, cruciulițe cu email (într-o tehnică deosebită). Aici se fac obiecte de argint: coperți pentru cărți, icoane argintate, răclițe pentru moaște etc.

Admirăm munca asiduă, necontenită a măicuțelor asupra lucrărilor pe care le meșteresc cu atîta dragoste și dăruire de sine.

București:

Vineri, 24 iulie, 2015

Astăzi ne simțim ca niciodată – ACASĂ. Or, vizita la „Muzeul Național al Satului – Dimitrie Gusti” din Bucureşti chiar ne oferă prilejul de a călători imaginar în toate judeţele României, dar şi de a ne simţi atît de bine, mai mult decît acasă.

Din relatările ghidului putem spune că acest muzeu a fost inaugurat la 1936, la iniţiativa sociologului Dimitrie Gusti. La început era amplasat pe o suprafaţă de circa 5 ha, avînd ca exponate 30 de gospodării din diferite zone ale ţării. Astăzi acesta se întinde pe o suprafaţă de 15 hectare, iar numărul de construcţii amplasate depăşeşte cifra de 300. Muzeul Satului prin mărimea sa, devine cel mai mare muzeu în aer liber din Europa, ce atrage prin frumuseţe numeroşi turişti străini, dar şi bucureşteni dornici de plimbare.

Putem şi noi admira gospodăriile improvizate, căsuţele, interioarele, bisericuţele, prispele, grajdurile expuse şi păstrate cu atîta grijă. La pas, prin Muzeul Satului ne-au însoţit doamnele Diana, Dia Stoicescu şi neobositul George Pîrlea.

Cu siguranță am găsit fericirea deplină, ACASĂ LA NOI, la București, grație suportului oferit de doamna Areta Moșu, vicepreședinte al ASTREI, dar și echipei pe care o are alături.

Ținem să vă mulțumim din suflet pentru prilejul de a vizita România, pentru clipele frumoase, irepetabile în care             „am consumat” cultură și civilizație românească și pe care mergem ACASĂ LA NOI, în Basarabia s-o împărtășim cu alți oameni dragi sufletelor noastre: prieteni, colegi, elevi etc.

VĂ MULȚUMIM!

N.B. Activitățile au fost desfășurate în cadrul Taberei de Cultură și Civilizație românească „Acasă la noi” cu participarea elevilor și cadrelor didactice din Gimnaziul Izbiște, Criuleni la invitația Despărțămîntului ASTRA „Mihail Kogălniceanu”, Iași și Cercului ASTRA București.

Produsul mediatic între adevăr și manipulare

„Noi nu mai trăim în democraţie,

ci în mediacraţie. Mass-media creează şi menţine

pentru noi o transă culturală la care noi aderăm inconştient”.

Alberto Villoldo

            Trăim în secolul XXI, secol grăbit, dinamic unde nu-ți poți închipui viața fără mass-media. Toate în jurul nostru se întîmplă alert,  fulminant, accelerat.  Ne-am putea imagina oare lumea noastră modernă fără de mass-media? Fără de buletinele de ştiri TV din fiece seară, fără de vocile cunoscute, vorbirea precipitată a comentatorilor de la posturile de radio, fără de ziarele mirosind a vopsea tipografică sau fără de profunzimile accesibile ale Internetului? Mai mult decît atît, în prezent ne putem informa citind ştirile direct de pe ecranul telefonului mobil, pe care îl avem toți în buzunare! Jurnalistica a devenit un element indispensabil al vieţii cotidiene. Dacă ar fi ca într-o bună zi să dispară, lumea s-ar face mai mică, sărăcită de culori şi mai puţin atrăgătoare.

Dar oare tot ceea ce privim, ascultăm, citim pentru a ne informa este adevărat? Puțini cred că își pun această întrebare. Or, pentru marea majoritate dintre locuitorii din Republica Moldova ceea ce au văzut / auzit la televizor devine „lege”. Noi, din păcate, încă nu avem o cultură mediatică, nu ne orientăm în sursele de informare credibile, independente (dacă au mai rămas  dintre acestea). Din perspectiva mea, mass-media are obligația de a informa cu privire la evenimentele importante care au loc la nivel național și internațional. De cîte ori însă putem urmări contrariul, dacă încerci să verifici veridicitatea unei informații căutînd-o la mai multe posturi TV, ziare sau portaluri de știri? Spre regret, astăzi, mass-media a devenit o industrie care folosește opinia publică pentru a-și atinge anumite scopuri. De multe ori ne putem convinge că mass-media poate inventa orice, poate manipula, distorsiona sau chiar poate minți opinia publică.

Efectele nocive ale mass-media afectează, în primul rînd, elevii, tinerii, care încă nu au o gîndire critică bine conturată. Așa cum școala depune eforturi și încearcă a  pregăti elevii pentru integrarea într-o societate în continuă schimbare – pe umerii cadrului didactic cade și sarcina de a oferi elevilor o educație mediatică. Profesorul are sarcina de a-l învăța pe elev să distingă ce este adevărat, ce este minciună, ce este manipulare în cadrul „consumării”  produselor  media.

În această ordine de idei Centrul pentru Jurnalism Independent a organizat primul training pentru cadre didactice care a avut în vizor manipularea în mass-media, cu accente pe produsele mediatice ce țin de informare:  știrea, opinia, reportajul. Timp de 2 zile ne-au fost explicate conceptele și felul în care se produce dezinformarea, manipuarea în mass-media. De asemenea, am avut ca sarcină să elaborăm proiectul unei ore ce ține de educația mediatică. Întoarse în intituții, cele 18 cadre didactice din republică, am realizat ore de educație mediatică pentru elevi.

În gimnaziul Izbiște elevii din clasa a IX-a, alături de catedra diriginților, au participat în cadrul unei ore de educația mediatică. Activitatea a avut drept scop de a familiariza elevii cu termeniii de „știre”, „opinie”; de a forma la elevi deprinderi de a analiza materialele mediatice sub aspectul veridicității acestora, prezența aspectelor manipulatorii; de a dezvolta la elevi spiritul critic și conștientizarea importanței documentării din mai multe surse, punerea la îndoială a ceea ce se prezintă la TV, scrie presa.  Diriginții la clasele gimnaziale au preluat proiectul activității și l-au realizat în clasele V-IX a gimnaziului. Astfel experiența a fost împărtășită cu colegii care nu au beneficiat direct de instruire la subiectul nominalizat.

În cadrul orei elevii au enunțat argumente PRO pentru informarea din sursele mass-media și au enumerat care sunt cele mai solicitate posturi de televiziune, portaluri de știri, ziare.
Au fost provocați să răspundă la întrebarea dacă tot ceea ce văd, aud, citesc în sursele mass-media este adevărat... Au asociat / analizat  și au dedus sensul cuvîntului MANIPULARE, analizînd exemple concrete cum se produse manipularea în mass-media și de ce se întîmplă acest lucru. În grupuri au fost analizate informații despre „opinie” și „știre” realizînd exerciții practice de identificare a particularităților acestor produse mediatice.

Activitatea a fost „condimentată” cu știri on-line, spot-uri video realizate de Centrul pentru Jurnalism Independent, care se preocupă de prezența fenomenului manipulării în mass-media.

La sfîrșitul activității elevii au conștientizat cît este de important să interpretăm critic produsele mediatice, să nu mai acționăm cum o facem de obicei - credem în tot ceea ce privim la TV. Au scris rețete, cu sfaturi concrete, despre  cum trebuie să ne informăm ca să avem o idee clară vis-a-vis de tot ceea ce se întîmplă în jurul nostru și cum să ne  ferim de manipulare. Din gîndurile copiilor putem deduce că doar avînd o gîndire critică, filtrînd și verificînd informația putem diminua efectele manipulării informaționale. Cei care accesăm informația dintr-o singură sursă suntem supuși unui mare risc de a fi dezinformați sau manipulați, prin urmare trebuie să ne informăm din mai multe surse. Atunci cînd citim un ziar, un site sau privim televizorul, audiem radioul să nu uităm  cine este proprietarul instituției de presă (dacă cunoaștem acest lucru). Trebuie luate în calcul posibilele interese pe care le-ar putea avea acesta. În Republica Moldova în multe cazuri, însă, proprietarii mass-media nu sunt cunoscuți cu certitudine.

            Concluzia vine de la sine. Dacă ne dorim să avem o generație tînără cu o „coloană vertebrală” adecvată, capabilă să se orienteze între ceea ce este adevăr și minciună trebuie să depunem eforturi pentru aceasta, consolidîndu-ne școala și familia. Dar, după cum familia, de regulă, nu este suficient pregătită pentru toate provocările timpurilor pe care le trăim, această misiune ne revine iarăși  nouă, cadrelor didactice, indiferent de disciplina pe care o predăm.