La data de 13 ianuarie, 2014 în localitatea Izbişte
s-a desfăşurat focus-grupul care a avut în vizor rezultatele sondajului în
cadrul proiectului „Iniţiativele tinerilor
pentru mediul sănătos şi dezvoltare durabilă”, finanţat de guvernul
Suediei, în programul SECTOR: astfel membrii CLT Izbişte au adus la cunoştinţa
participanţilor rezultatele sondajului din care au ieşit în evidenţă percepţia
problemelor de mediu din localitate în viziunea băştinaşilor. În cadrul
sondajului au fost chestionate circa 200 pesoane din localitate dintre care 42%
au constituit-o pesoane cu vîrsta cuprinsă între 14 – 25 ani, 26% cu vîrsta
între 26 – 40 ani, 23 % cu vîrsta între 41 – 60 ani, iar 9% cu vîrsta peste 61
ani.
Membrii
CLT au aplicat chestionarul elaborat de Centrul de Dezbateri Criuleni.
Locuitorii au avut de răspuns la mai multe întrebări din răspunsurile cărora în
linii mari s-au dedus următoarele lucruri: marea majoritate percep că
localitatea se confruntă cu mari probleme de mediu printre care se regăsesc:
gunoiul care este prezent peste tot în localitate, calitatea joasă a apei
potabile, arderea deşeurilor vegetale, apa din rîuleţ poluată direct, prin
aruncarea deşeurilor solide în el + deşeuri de la creşetrea animalelor. Marea
majoritate a locuitorilor nu cunosc parametrii chimici şi biologici a apei pe
care o consumă.
În situaţia de a aprecia nivelul
de poluare în diverse situaţii aceştia conştientizează că poluează puternic
arderea frunzelor uscate şi a altor produse vegetale din gospodării; arderea
încălţămintei şi a hainelor vechi, utilizarea sacoşelor, sticlelor sau a altor
ambalaje din plastic, aruncarea apelor utilizate după spălarea hainelor,
vaselor în grădină, peste gard, în rîpă, spălarea automobilelor pe malul rîului
sau a iazurilor.
De asemenea locuitorii conştientizează că ar polua în măsură mică
dacă apa utilizată ar fi evacuată într-un sistem de canalizare, iar resturile
organice (baliga, resturile de plante, ţesăturile naturale etc) ar fi îngropate
într-o groapă specială, fiind îngrăşămînt pe viitor.
Marea majoritate a locuitorilor
utilizează apa din fîntînă pentru udarea plantelor din grădină, o parte mai
mică iau apă din apeduct pentru aceste scopuri. Marea majoritate au afirmat că
nu utilizează îngrăşăminte pentru sol, deşi situaţia reală este alta. La
aprecierea gradului de responsabilitate a diferitor actori sociali pentru
prevenirea şi soluţionarea problemelor de mediu locuitorii au afirmat că pentru
situaţia atestată în localitate: gunoiul pe străzile satului, cel din preajma
localităţii, calitatea joasă a apei din fîntîni sau apeduct, arderea gunoiştii
centrale, tăierea arborilor şi arbuştilor, arderea miriştii, scurgerea apelor
murdare în iaz, rîu - se fac vinovaţi
fie consătenii, fie autorităţile publice locale, dar nicidecum nu raportează la
propria persoană.
Aceste date au fost aduse la
cunoştinţa celor prezenţi de către Irina Verdeş, membru al CLT. La fiecare
informaţie prezentată Irina a solicitat soluţii pentru depăşirea situaţiei.
Pentru că au fost prezente persoane din diverse domenii (profesori de biologie,
geografie, chimie, educaţia civică, consilieri locali, asistent medical,
asistent social, elevi, reprezentanţi ai agenţilor economici din localitate)
soluţiile propuse au fost diverse.
S-a propus (Tatiana Eremia –
asistent social) ca deşeurile menajere să fie colectate în tomberoane disociat:
hîrtie, sticlă, plastic aparte, dar în discuţie s-a ajuns la problema ce este
de făcut cu ele mai departe, chiar dacă locuitorii vor conştientiza să
colecteze deşeurile separat (acest lucru, de fapt, ar fi un miracol). În zonă
sau măcar în ţară, după datele noastre, nu există intreprinderi de reciclare a
deşeurile din masă plastică sau polietilenă. De la agenţii economici am aflat
că nici recipientele din sticlă nu se mai colectează astăzi, ei fiind nevoiţi
să o utilizeze în diverse scopuri, la turnarea pavajului (Ecaterina Stănilă –
agent economic).
Una dintre cele mai mari probleme
cu care se confruntă localitatea este lipsa reţelei de canalizare centralizate,
care să fie dotată cu utilaj modern de filtrare. Fiecare gospodar este în
situaţia de a-şi construi propria canalizare cu riscul ca deşeurile care se
acumulează în acestea să nimerească, cu timpul, în propriile fîntîni cu apă
potabilă.
La problema gunoiştii din
localitate s-a discutat mult despre iresponsabiliatea gospodarilor de a
depozita gunoiul în locul special amenajat, şi nu prin jurul gunoiştii, blocînd
accesul pentru alţii. Consilierul local – Edurd Chetrean a menţionat că
referitor la problemă se duc discuţii interminabile la Consiliul Local, dar
fără a fi luate nişte decizii plauzibile. În acest sens s-a propus de a desemna
o persoană responsabilă pentru a monitoriza situaţia la gunoişte şi de a amenda
persoanele care încalcă regulile bunului simţ.
În cadrul focus-grupului s-a
propus de a fotografia periodic gunoiltea şi a prezenta imagini în cele mai
aglomerate locuri din localitate, poate unii gospodari se vor autosesiza. De
asemenea, s-a propus a îngrădi gunoiştea, pentru ca cei care duc gunoiul să
aibă o singură intrare, astfel îl vor duce lalocul necesar.
În acest sens s-a menţionat că
oamenii sunt indiferenţi sau se tem să sesizeze organele abilitate: inspecţia
ecologică, inspectorul de sector, APL atunci cînd observă că vecinul sau
consăteanul duce gunoiul într-un loc neautorizat, cînd dă foc la mirişte, sau
la frunzele uscate, cînd taie arbori, copaci din fîşiile forestiere – de aceea
se întîmplă ceea ce se întîmplă. Este imposibil ca cîţiva colaboratori ai
serviciilor menţionate să poată monitoriza situaţia în toată localitate. De
aceea este foarte important de a avea suportul localnicilor.
La problema apei pentru udarea
grădinii s-a menţionat că resursele de apă potabilă sunt din ce în ce mai
puţine, iar oamenii le cheltuie iraţional. De aceea s-a propus că este bine de
a utiliza apa tehnică sau de a o colecta pe cea de ploaie pentru a o utiliza în
aceste scopuri.
Se pare că puţini locuitori
cunosc metode de a pregăti îngrăşăminte organice din resturile vegetale şi cele
animaliere. Majoritatea duc resturile de la creşterea animalelor la gunoişte,
fără a-şi pune întrebarea dacă acestea pot fi reutilizate.
În repetate rînduri s-a amintit
că sănătatea mediului este în mîinile noastre, iar sănătatea oamenilor este
direct proporţională cu sănătatea mediului, prin urmare sănătatea noastră este
în mîinile noastre. Pentru aceasta este nevoie ca oamenii să conştientizeze
aceste lucruri, dar ca să le conştientizeze este nevoie să le cunoască.
În final s-a ajuns la concluzia
că în localitate ar trebui de desfăşurat campanii masive, periodice de
informare a locuitorilor referitor la situaţia actuală a mediului, consecinţele
pentru sănătatea lor, de interprins activităţi concrete de redresare a
situaţiei existente (acţiuni de voluntariat de salubrizare cu invitatea tuturor
sătenilor, mobilizarea locuitorilor pentru a face curat atît în gospodării,
drumuri, gunoişti); de pus un accent deosebit pe educarea generaţiei tinere în
spirit ecologic, în speranţa că mentalitatea oamenilor se va schimba.