A venit vara... Nu-mi vine să cred...
Azi de 1 iunie am încercat şi eu să mă bucur, să fiu copilul, să debordeze din mine tinereţea, prospeţimea, inocenţa, şi curiozitatea. Indiferent de cîţi ani s-au adunat, indiferent prin cîte am trecut, ele încă sunt acolo, în fiinţa mea. Datorită lor am puterea de a merge mai departe.
Aşadar azi am sărbătorit cu această latură a mea, pe care în procesul de maturizare, responsabilizare şi integrare în societate uneori e posibil să o fi ignorat, nedreptăţit sau chiar ascuns.
Eu, cel puţin mărturisesc că aşa am făcut. De aceea am fost foarte uimită să constat cît de mult m-am îndepărtat de mine, cît de mult am uitat de mine în tot acest val-vîrtej al zilei de azi. În momentul în care, din întîmplare, am sesizat aceasta am ales sa abordez diferit viata. La început nu am ştiut cum. Dar ştii cum e
atunci cînd lucrurile sunt facute să se întîmple... a fost suficient să îmi doresc, să casc ochii şi lucrurile au început să meargă de la sine.
Aşadar azi am sărbătorit cu această latură a mea, pe care în procesul de maturizare, responsabilizare şi integrare în societate uneori e posibil să o fi ignorat, nedreptăţit sau chiar ascuns.
Eu, cel puţin mărturisesc că aşa am făcut. De aceea am fost foarte uimită să constat cît de mult m-am îndepărtat de mine, cît de mult am uitat de mine în tot acest val-vîrtej al zilei de azi. În momentul în care, din întîmplare, am sesizat aceasta am ales sa abordez diferit viata. La început nu am ştiut cum. Dar ştii cum e
atunci cînd lucrurile sunt facute să se întîmple... a fost suficient să îmi doresc, să casc ochii şi lucrurile au început să meargă de la sine.
M-am distrat alături de copiii din gimnaziu dansînd, cîntînd, aplaudănd şi bucurîndu-mă de viaţă. Am plonjat pentru 2 ore în copilăria mea... perioadă foarte frumoasă, plină de amintiri, de cele mai multe ori plăcute. Eram de mică iniţiatoarea atot ce se întîmpla în mahala, apoi la grădiniţă şi la şcoală... la facultate tot nu m-am lăsat de ainiţia unele lucruri interesante, chiar dacă uneori puneam în ele şi un pic de răutate (pentru unii colegi care erau cu capul în nori).
Azi am descoperit elevi asemeni mie... mă bucur pentru ei (şi nu doar că seamănă cu mine), dar pentru că au curajul să spună lucrurilor pe nume, să iniţieze unele activităţi, să depună suflet, creativitate, originalitate în toate pe cîte le fac.
FELICITĂRI TUTUROR CELOR CARE SUNT COPII ÎN SUFLET...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu