Bătrînul Cronos frunzăreşte agale ultimele file
ale anului calendaristic 2012. Fiecare
dintre noi la sfîrşit de an îşi analizează realizările sau eşecurile,
urcuşurile sau coborîşurile, creşterile în plan profesional sau stagnările. În
limbaj pedagogic aceasta s-ar traduce - fiecare dintre noi facem o autoanaliză
asupra obiectivelor propuse la început de an. Suntem mulţumiţi în dependenţă de
aşteptări, caracter, fire şi temperamentul care-l avem. Facem analiza şi cu
scopul de a proiecta noi obiective, noi ascensiuni, noi creşteri.
Uneori
poţi miza doar pe forţele proprii în a reuşi cele propuse, alteori, însă, este
nevoie de ajutorul unor forţe supranaturale, sau de intervenţia unor personaje
cu capacităţi magice.
De obicei, la sfîrşit de an, se
trezeşte copilul din noi, şi… naiv,
încearcă să-şi determine nişte dorinţe. Acestea din păcate, nu se reduc la
simple păpuşi, cărţi de poveşti şi maşinuţe. „Copiii mai mari” au şi „dorinţe”
mai mari.
Pornind
de la realitatea dureroasă pe care o vedem în majoritatea instituţiilor de
învăţămînt preuniversitar, tare am vrea ca Moş Crăciun să contribuie cumva la
creşterea natalităţii în ţărişoara noastră. În felul acesta s-ar stopa
optimizările masive la nivel de clase, cadre didactice, instituţii, care se fac astăzi în învăţămînt.
În
felul acesta putem spera că nu va avea nimeni motive să facă economii pe baza
învăţămîntului („prim – prioritate naţională”, conform „Codului Educaţiei”,
care nici acesta nu ştim cînd va intra în vigoare).
Ne-am
dori ca elevii pe care-i instruim şi educăm să fie motivaţi de a veni cu plăcere
la ore, să fie motivaţi de a-şi lărgi propriul orizont de cunoaştere, de a se
pregăti pentru viaţa de matur. Din păcate, uneori ne ciocnim de situaţia cînd
managerii şcolari fac tot posibilul de a
crea condiţii adecvate pentru desfăşurarea procesului educaţional, cadrele
didactice sunt pregătite teoretic şi practic pentru a lucra interactiv cu
elevii, în care aceştia să fie subiecţi ai educaţiei, părinţii îi asigură cu
cele necesare…, dar elevii rămîn a fi inerţi la tot ce se întîmplă în jur.
Este o minune să vezi elevi
sincer interesaţi de literatură, să citească o carte nesiliţi de nimeni, să
participe activ la concursurile şcolare locale, raionale, naţionale din propria
iniţiativă. Tot mai des auzim replici de tipul – „Ce folos că învăţ?”, „Cum o
să mă pot angaja în ţară dacă depun efort să fac studii de calitate?”. Se pare
că majoritatea reprezentanţilor generaţiei contemporane trăiesc cu ideea că
părinţii vor fi veşnici, că vor fi întreţinuţi pînă la adînci bătrîneţi de
către părinţi.
Diriginţii
îşi doresc ca părinţii elevilor să fie aproape de ei, dar nu plecaţi peste
hotare. Să participe plenar la educarea propriilor copii – nu de la distanţă,
nu doar prin asigurarea celor materiale, nu doar prin intermediul cadourilor de
sărbători, trimise de peste hotare, dar şi prin acordarea căldurii părinteşti,
atenţiei, grijii permanente. Copii de azi au nevoie de a li se forma un ideal
de familie completă, fericită, în care toţi membrii au grijă unul de celălalt.
Acest lucru este extrem de important dacă vrem să nu degradăm încet, dar sigur,
ca societate cu tradiţii şi valori morale adecvate. Aici s-ar putea implica
statul, prin emiterea unor legi severe, ca atunci cînd pleacă populaţia peste
hotare şi sunt părinţi ai copiilor
minori, barem să fie responsabili de a-i
lăsa în grija unor tutori legali, desemnaţi
de notar.
Ne-am
dori ca părinţii care sunt acasă, lîngă copii, să fie partenerii şcolii în
educarea acestora, dar să nu creeze contradicţii între ceea ce promovează
instituţia şi ceea ce se educă în familie: respectarea unui mod de viaţă
sănătos, formarea atitudinii adecvate pentru lectură etc.
Managerii
şcolari îşi doresc ca APL de nivel I să sprijine în totalitate activitatea
instituţiilor şcolare din subordine, chiar dacă acestea trec în gestiunea APL
II, dar să nu să se întîmple ca în unele localităţi – primarul şi angajaţii
primăriei se bucură că se vor dezice de grijile instituţiilor de învăţămînt.
Moş Crăciun ar trebui să le dea raţiune pentru a înţelege că şcoala educă
copiii satului, iar ei sunt angajaţi pentru a soluţiona unele probleme cu care
se confruntă localnicii – familii vulnerabile, violenţă, cazuri de nerespectare
a prevederilor Legii Învăţămîntului de către unii părinţi.
Mai
avem o rugăminte la moşul… Tare ar fi bine să se gîndească la resursele
financiare repartizate pentru asigurarea activităţii instituţiilor şcolare din
republică. Credem că 6 282 lei per elev (şi aceia ponderaţi) este prea puţin
pentru a organiza o educaţie de calitate a acestora. Multe instituţii sunt la
limitele existenţei din cauza cheltuielilor mari de regie, iar resurse
financiare sub nivel. Nici cei 380 285 lei (componentul şcolii) nu le salvează.
Ne dorim ca în statele de
personal să figureze şi psihologul şcolar de care avem atîta nevoie; logopedul
care ar înlocui unii părinţi şi s-ar ocupa de înlăturarea defectelor de vorbire
la copii, mai ales de la ciclul primar; cadrele didactice de sprijin pentru a
asigura instruirea şi integrarea copiilor cu cerinţe educaţionale speciale în
clasele instituţiilor noastre … Dar pentru aceasta este nevoie de finanţe… Se pare
că în ultimul timp resursele financiare
îşi au de spus cuvîntul tot mai des, în foarte multe situaţii, inclusiv în
învăţămînt.
Dragă Moş Crăciun, ne dorim
foarte mult să fie propuse mai multe proiecte de finanţare pentru instituţiile
şcolare la care să aibă acces orice manager şcolar, indiferent de zona a ţării
în care activează, raion, localitate sau culoare politică. Ne dorim ca aceste
proiecte să fie orientate spre adevăratele necesităţi ale instituţiilor: dotare
cu mobilier, înzestrare tehnico-materială, conform prevederilor curriculumului
modernizat, schimbarea sistemelor de încălzire, iluminare etc, etc. Acum
managerul şcolar va trebui să mizeze ca niciodată pe dobîndirea resurselor
financiare extrabugetare, dacă va dori să fie competitiv.
Pentru toate acestea avem nevoie
şi de stabilitate politică în ţară. Conducerea trebuie să fie orientată spre
soluţionarea problemelor stringente din toate sferele de activitate. Dar mă tem
că unul singur Moş Crăciun nu se va descurca.
Aş mai vrea ca Moş Crăciun să ne
ofere la toţi sănătate, clipe în care să trăim bucuria muncii împlinite
calitativ şi eficient, discipoli care să fie receptivi la tot ceea ce vrem să
le împărtăşim (inclusiv o părticică din sufletele noastre), armonie, bunăstare,
lumină în casele, familiile şi sufletele noastre, un an bogat în evenimente
frumoase şi… realizarea noilor obiective, stabilite la început de an nou.
Cu respect şi consideraţie pentru
toate cadrele didactice (inclusiv cele cu funcţii de conducere) din Republica
Moldova
Natalia Lubaş-Verdeş
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu