16 mai a rămas una dintre cele mai memorabile zile
pentru elevii din gimnaziul Izbişte. În această zi aceştia au avut
extraordinara posibilitate de a face cunoştinţă, nu doar din auzite, cu
reprezentanţii a 4 culturi din 4 ţări diferite de pe globul pămîntesc. Este
vorba de invitaţii de excepţie ai
gimnaziului, care, la moment, sunt reprezentanţi ai Corpului Păcii, dar de
origine sunt din cele mai neobişnuite şi incredibile pentru noi locuri.
Astfel, elevii au făcut cunoştinţă şi au aflat
lucruri interesante despre Filipine de la Raymond Gotauko. La
moment Raymond este voluntar Corpul Păcii şi activează, al doilea an, la liceul
„Constantin Stere” din oraşul Soroca, în calitate de partener al profesorilor de
limbă engleză.
Acesta a
făcut o incursiune în amplasarea geografică a ţării şi a precizat că, de fapt,
ţara nu este altceva decît 4000 de insuliţe, situate în oceanul Pacific,
alături de Asia de Sud-Est. A făcut cunoştinţă elevilor cu stema ţării - un tricolor
(roşu, albastru, alb), cu o stea mare şi alte trei stele mai mici, ceea ce
reprezintă ţara cu cele mai mari insule: Luzon, Visayah şi Mindanao. Elevii au
aflat că relieful şi natura sunt total diferite de ale noastre. Acolo predomină
relief muntos, de origine vulcanică. Plajele sunt pitoreşti, dealuri, numite
„de ciocolată”, munţi cu „scări” pe care este sol normal pentru a practica
agricultura. Imaginile prezentate copiilor au fost de-a dreptul fascinante, pe
care le poţi urmări doar la Discovery.
Raymond a antrenat elevii să exerseze elemente din
dansul tradiţional TINIKLING. Pe toţi ne-a uimit îndemînarea de care trebuie să
dai dovadă pentru a face faţă. Dansul are ca element de bază două nuiele de
bambus (Raymond le-a înlocuit cu beţe de floarea-soarelui), care sunt mişcare
într-un anumit ritm constant. Trebuie să fii foarte rapid în mişcarea sincronă
a picioarelor, pentru a nu fi prinse între aceste nuiele. Plus că mai trebuie
să faci nişte figuri tradiţionale.
Ni s-a adus la cunoştinţă şi legenda acestui dans.
TINIKLING era o pasăre pe care o prindeau localnicii în plantaţiile de orez.
Prin iarba înaltă nu o puteau prinde decît cu două nuiele de bambus, pe care le
apropiau rapid una de alta. Astăzi „păsările” sunt persoanele care se încumetă
să danseze acest dans.
Luma Kopele, activează în
Republica Moldova primul an la Ialoveni. Este originar din Camerun, ţară din
inima continentului african. Deşi i-a fost mai greu să se exprime în limba
română, imaginile au vorbit de la sine.
Ne-a prezentat informaţii curioase despre muntele
de origine vulcanică - Camerun şi lacurile ucigaşe. Lacurile Nyos şi Manoun
sunt pitoreşti, dar şi periculoase. Acestea emană un gaz, care este toxic
pentru oameni. Camerunul se mîndreşte cu parcurile naturale în care sunt
prezente varietatea de animale a ţării: elefanţi, girafe, lei, maimuţe, zebre
etc. Elevii au văzut imagini foarte
frumoase din parcul natural Waza.
Cultura ţării Camerun pentru noi este exotică.
Luma ne-a vorbit despre îmbrăcămintea tradiţională pentru bărbaţi – Sanja şi
cea pentru femei – Kaaba. Am făcut cunoştinţă cu dansul tradiţional al
populaţiei din Camerun – „dansul elefanţilor”, care este unul spectaculos şi se
dansează în cadrul festivalului Ngondo, care se face cu scopul de a comunica cu
strămoşii, fiind similar cu Paştele Blajinilor la moldoveni.
Sarah Little din SUA, şi-a organizat activitatea interactiv,
prezentînd elementele ale culturii Statelor Unite şi, paralel, solicitînd
informaţii de la elevi despre Republica Moldova. Astfel, au stabilit împreună,
care sunt însemnele naţionale ale ambelor state, începînd de la drapel, stemă,
imn. Elevii din clasele primare au dat dovadă de cunoştinţe temeinice în ceea
ce priveşte semnificaţia cromaticii drapelului şi elementelor heraldice de pe
stema Republicii Moldova. Au intonat imnul ţării. Sarah, la rîndul, ei le-a
vorbit elevilor despre semnificaţia steluţelor de pe drapelul SUA, lucru curios
pentru elevi.
S-au pus accente pe vîrsta ţărilor: SUA- 235 ani,
RM- 20 ani. Copiii au menţionat că Republica Moldova pe lîngă Statele Unite ale
Americii este un „bebeluş”.
Apoi discuţia s-a axat pe sărbătorile tradiţionale
din SUA şi RM, care diferă puţin. S-a vorbit despre obiceiurile din cadrul
sărbătorilor şi bucatele tradiţionale.
S-a menţionat că bucătăria din Republica Moldova este una specifică, dar pe
plac americanilor. Apreciază foarte mult că la noi se găteşte mai mult acasă,
iar majoritatea oamenilor tind să se alimenteze sănătos.
Elevii s-au jucat de-a „Doc, Doc, Guss” (Raţă,
raţă, gîscă) – joc pentru copii tradiţional în Statele Unite. Elevii noştri, la
solicitare, i-au prezentat oaspetelui mai multe jocuri specifice pentru noi – „Băsmăluţa”,
„De-a v-aţi ascunselea”, „Cald / Fierbinte”, ceea ce a provocat interes.
Sarah a menţionat că oamenii din RM sunt foarte binevoitori, ospitalieri. O
fascinează cum se salută oamenii din localităţile rurale.
Nkosi La Roshe, activează într-o organizaţie
non-guvernamentală şi este originar din Trinidad-Tobago, care este o ţară
formată din două insule, care îi şi formează denumirea. Nkosi a menţionat că e
o ţară mică cu circa 1,2 milioane de locuitori, situată la 17 km de coasta
nordică a Americii de Sus, în Marea Caraibelor.
S-a remarcat că în Trinidad-Tabago locuiesc oameni de diferite rase –
indieni, chinezi, africani etc, care convieţuiesc în deplină armonie. Ceea ce
este foarte apreciat şi atrage mulţi turişti sunt peisajele, plajele şi
carnavalul anual, la care se dansează preponderent dansul naţional LIMBO. Elevii noştri au fost
testaţi - cît de plastici sunt, pentru
că dansul constă în aplecarea pe spate, ceea ce nu e specific pentru europeni.
Nkosi a prezentat, de asemenea drapelul ţării,
comentînd semnificaţia cromaticii.
Pentru elevii gimnaziului a fost o experienţă
inedită din care au învăţat multe lucruri. Cunoştinţele acumulate le vor fi de
folos în cadrul orelor de geografie, la cursul opţional „Prin ţări şi
continente”, dar şi în viaţa de zi cu zi. Majoritatea elevilor au prejudecăţi
vis-a-vis de oamenii „de culoare”, lucru pe care am încercat să-l înlăturăm
prin intermediul acestei activităţi.
Invitaţii noştri m-au frapat, în primul rînd, prin
faptul că vorbesc fluent limba română, că au învăţat foarte bine elementele
culturii noastre, că vorbesc cu mîndrie şi emoţii (în suflet, în cuget, în
ochi) despre ţările din care provin şi încearcă să popularizeze cultura,
valorile neamului din care vin. Se observă că au un sentiment de mîndrie de
ţară foarte puternic. Probabil au avut o educaţie patriotică pe potrivă.
Mă întreb, oare moldovenii noştri tot procedează
astfel acolo, în străinătate, unde locuiesc sau muncesc?
Or,
după cum spunea Immanuil Kant – „Un popor fără cultură e uşor perisabil şi e
uşor de manipulat”. Noi avem cultură … Dar ştim să o păstrăm? Ştim să o cultivăm
generaţiilor tinere, astfel încît acestea la rîndul lor să o transmită mai
departe? Ştim să o promovăm în sensul adevărat al cuvîntului?
Nu
ne rămîne decît fiecare să găsim răspunsuri la aceste întrebări.
